Archivio digitale veneto

Sonetto paduanus di Nicolò de' Rossi

 

 
 
 Ser çuanino, eo si me he ben pensoo,
 viìvu ben che no sonto enfentiço.
 Sovence volte, qual eo sonto usoo,
 e’ traço l’ aqua e ceno del paniço,
5et en Rialto, o là ont’è ’l marcoo,
 e’ vo coi graendi qual fose noviço.
 E i guagnieli!, e’ serave vituproo,
 s’ig’aoglase la verguncia del graiço.
 Eo no sonto nean sì rico merçaro,
10che me possa vestir sengiente mese.
 È ben cirave, se Paa fes oste;
 m’e’ manderè per Enrigo Bisaro
 Maleosse e Jachemo Cararese.
 Oì, ça eo digo: dî star a le poste.